De ce carbohidratii au un gust atat de bun, dar ne fac sa ne simtim atat de rau dupa ce ii consumam? Binenteles, ne bucuram de primul minut in care mancam acea paine micuta ce ni se da gratis la restaurant, dar momentul de extaz este repede inlocuit de acele ore de dupa pe care in mod inevitabil le vom petrece regretand decizia anterioara.
Iubim carbohidratii mai ales atunci cand ii consumam dupa ce nu am mancat nimic consistent intreaga zi decat o salata si alte verdeturi pentru vegetarieni. Insa, odata ce ne vom trezi si vom vedea resturile a ceea ce am consumat, incepem sa ne uram si sa uram carbohidratii chiar si mai mult.
Fiind vegetarieni ne-au consolidat relatiile, pentru ca singurul lucru mai gustos ramas de consumat in urma acestui stil de viata este painea si alte fainoase. Dar dupa ce ne vom afunda in niste paste bune cu sos, tot ce vom vrea sa facem dupa este de a da peste cap banda de alergare.
Carbohidratii sunt niste tentatii ale diavolului si preiau o varietate de forme des intalnite. Sunt acolo de fiecare data in timpul pranzului, facandu-ne sa nu ne putem stapani nicicum. Ei sunt motivele pentru care ne petrecem jumatate din veri la sala si la impachetari.
Carbohidratii sunt vicleni si inselatori; isi fac loc printre mancarurile preferate, ceea ce le transforma instant in mancaruri pe care le uram. Nici nu ne mai putem bucura de o salata de fructe ca inainte pentru ca acesti diavoli se regasesc pana si in boabele fructelor.
Acestia sunt si motivul pentru care ne invinuim constant pentru lipsa de control pentru ca odata ce ne delectam cu ei, nu ne mai putem opri. Ei sunt motivul pentru care nu ne putem impune in fata tentatiilor, pentru care nu le putem rezista.