Germania, intre anii 1940 si 1960 a fost tara ce a urat cu inversunare fiecare rasa. Fiecare neamt ce iesea de la servici, de la celebra uzina, se urca pe bicicleta aia anosta si plina de petice in cauciucuri si pornea spre casa. In drumul spre casa vedea tot felul de oameni, de la evrei (cativa care mai erau dupa ce Hitler ii radiase) pana la tigani. Neamtul se simtea nevoit sa arunce 2-3 cuvinte josnice la adresa respectivului. Nu pentru ca i-ar fi gresit cu ceva, nu pentru ca acesta nu ar fi muncit exact ca el, ci pentru ca asa credea el ca este normal.
In acelasi timp, anii 50 le arata nemtilor cat de limitati mintal sunt. Daca noi abia dupa 2010 incepem sa ne bagam mintea in cap, ei si-au dat seama inca de atunci ca credinta oarba nu ajuta la nimic. Mergeau la Biserica si nu intelegeau nimic, dar pretindeau ca sunt credinciosi. Le statea in obisnuinta sa-si bata copii de la orice mica boacana (cum faceau romanii pana prin 2005). Cei din clasa muncitoare nu aveau aspiratii in a ajunge mai sus, si de asemenea, le furau copiilor lor ultima speranta de a ajunge acolo unde ei nu au fost niciodata, in inalta burghezime.
Ceea ce vreau eu sa evidentiez este ca Romania a cunoscut aceasta perioada critica (in care romanii de rand erau orbiti de credinta si siliti de munca) abia in 2010, moment in care Germania ajungea la apogeu, iar nemtii aveau o mentalitate mai mult decat admirabila. Din nefericire, influenta vestica a ajuns abia dupa 50 de ani in sfera noastra. Problema este ca deprinderile acestea proaste inca mai exista in romanul de rand.