Cine te recomanda?

Pe principiul „cine te recomanda? familia!” fiecare angajator are in vedere ca cel care are intentia de a ocupa un post in firma lui sa fie cel apt pentru cele dorite. Si nu numai ca va dori o evaluare a acestuia insa intreg istoricul lui este cel care intereseaza foarte mult.

Ca si cand trecutul te urmareste si nu ai cum sa scapi de el te vei lovi de celebra intrebare de ce ai plecat de la fostul loc de munca. Desigur, motivele difera si mai cu seama tin si de fostul angajator insa se pune intrebarea fireasca de ce nu s-a putut ajunge la un consens. Una peste alta se cere si o recomandare. Sau nu tot timpul insa conform statisticelor se pare ca cel putin 45% din angajatori tin cont de recomandari.

Din nevoia de a urmari putin cate putin faptele celui care se prezinta doritor de un post se ajunge la contactarea unor fosti angajatori. Din spusele acestuia ar trebui sa reiese o alta doza de incredere sau nu. Dar cu ce ajuta pana la urma? Daca e sa gandim la rece lucrurile sunt bine transate. In primul rand conteaza ca angajatorul nu isi permite sa spuna si partea buna si partea mai putin buna. E ca si cand se pastreaza neutru si asta pentru ca in eventualitatea in care se poate proba totul ar putea avea urmari legale de defavorizare prin subiectivitate. Fostul sau angajat ar putea sa il acuze de defaimare.

In al doilea rand cel care poate fi contactat in caz de recomandare si de verificare a recomandarii este ales tocmai de angajat. Pana la urma cine s-ar baga in gura lupului? Si avand in vedere ca aspectele sunt de asa natura cat sa nu prea ofere informatii valoroase ajugem la concluzia ca recomandarea este prea putin importanta. Dar tine si de eticheta si de mediul in care in trecut te-ai format.