Se spune ca in doi lucrurile se fac mai usor, ca totul merge mai lin caci in cazul unor probleme sustinerea celui de langa face totul sa fie simtit mai putin ca si cand ai fi singur ori a impartasi lucrurile bune nici nu mai incape indoiala ca este de o satisfactie aparte. Una peste alta se crede ca in doi e mai bine; insa concret pentru ca lucrurile sa fie astfel este nevoie si de un echilibru intre partneri.
Un studiu scoate la iveala faptul ca acolo unde unul din parteneri nu are autocontrol si celalalt are de suferit. Pe principiul 10 fapte bune se anuleaza numai dupa una rea ajungem sa ne molipsim mai usor de acele aspecte mai putin bine decat de a urma un exemplu din punct de vedere al calitatii unei persoane.
Este de la sine inteles ca acolo unde ambii parteneri sunt pe aceeasi lungime de unda vor actiona ca atare. Daca nivelul de autocontrol este unul satisfacator pentru ambii atunci cei doi vor reusi in mare parte sa isi duca la bun sfarsit planurile pe care le au de la a renunta la un obicei prost la a face un program comun etc. Ce se intampla insa cand unul din partneri nu este pe aceeasi lungime de unda cu celalalt este si mai surprinzator. Asa se face ca partenerul fara autocontrol il va trage si pe celalalt in joc.
In ideea ca unul este mai slab cealalta jumatate a cuplului se va stradui sa mentina relatia insa doar cand sunt doi puterea creste. Cu alte cuvinte se ajunge ca partenerul sa nu mai urmeze telurile personale ci anuland astfel de planuri se concentreaza pe idei de a mentine si pe cel de langa pe o linie de plutire. Asa sa fie oare? Pana la urma o relatie functioneaza cand sunt doua parti care colaboreaza si pe masura efortului depus ofera si dau inapoi.