Era perioada de inainte de primul razboi mondial, lumea era impartita in clase sociale. Inalta burghezime se uita de pe un munte de cacat la saracii de jos, numiti si cei din clasa muncitoare.
Razboiul a venit, era primul, dar nu si ultimul. Avea sa distruga mitul „eu sunt mai bun decat tine” sau „eu sunt mai bogat decat tine”, razboiul reusea sa distruga clasele sociale, oamenii deveneau egali in drepturi cat si in indatoriri, legea era intr-un fel egala pentru toti.
Razboiul a trecut, clasele sociale au revenit, nu pentru ca saracii i-ar fi invidiat pe cei bogati, ci pentru ca cei bogati i-a raspins pe cei saraci.
A venit al II-lea razboi mondial. Inalta burghezime avea sa aiba drepturi mai mari decat cei saraci in perioada celui de-al II-lea razboi mondial.
A trecut si cel de-al II-lea raboi mondial. Aveam sa credem ca omul vremii dinainte de cele doua razboie era neevoluat si tocmai de asta se structura pe clase sociale.
Comunsimul nu a facut decat sa dea o palma mai marilor barosani ce credeau ca se tin de degetele Lui Dumnezeu. Comunismul a retras toate titlurile de proprietate a tuturor celor ce le aveau fara drept sau fara munca si le-au adus in custodia statului.
Comunismul a reusit prin stilul sau de conduita sa regleze problemele societatii. A reusit sa inchida gura bogatilor si sa creeze o clasa muncitoare, de mijloc.
Acum in sfarsit marele burghez ce avea candva un statut inalt in societate, muncea cot la cot cu muncitorul de rand. Era in sfarsit o egalitate in drepturi si beneficii.
Comunismul a reusit sa creeze o punte intre primul razboi mondial si vremurile care le traim. Avea sa creeze o stare concreta de egalitate ce multumea pe multa lume.
Cele enumerate mai sus nu sunt pentru a atata ca stilul comunist a fost unul perfect sau necesar. Doar am vrut sa demonstez ca a avut si parti bune.
Acum, problema sta cam asa. Cei care au bani si sunt „integrati” in inalta societate nu mai critica, dincontra, accepta intr-un fel pe cei saraci.
Insa, problema este ca cei saraci incep a arunca cu acuze catre cei bogati si se obisnuiesc cu ideea „banii nu sunt buni”, sau „banii sunt ochiul diavolului”. Nimic mai gresit. Traditiile si citatele populare ne invata ca banul reprezinta un rau si nu un beneficiu. Banul este privit ca o discordie, dar este o necesitate intr-o lume bazata pe clase sociale!