Site-urile de umor (nu dau nume) de semi-cacat sunt cimitirele umorului bine cladit cu har de catre cei care stiu sa-l construiasca. Aici umorul vine la o varsta inaintata, cand a fost epuizat complet de catre toti cei ce au stiut sa-l foloseasca. Administratorii site-ului spun: „Umorule, cand vrei sa mori sa ma anunti ca te pun la mine in cimitir si te las cu o imagine buna omenirii”. Umorul stie ca altcineva nu l-ar folosi intr-un context mai bun decat acestia, si alege sa moara aici, in locurile in care nimeni nu arunca nici macar un zambet pentru el!
Dar oamenii inca apreciaza umorul, chiar si pe patul de moarte. Au impresia ca printre blocurile incinse de canicula si racite de aerul conditionat chinezesc cumparat in rate nu exista umor, asa ca se complac in a se uita la umor de proasta calitate, imbatranit.
Intre timp, arheologii umorului, cautatorii de fosile-umor, administratorii site-ului, isi atribuie respectul cuvenit pentru gasirea si editarea umorului. Unii dintre ei chiar se considera chiar umoristi, si chiar blameaza cu umor daca sunt iscoditi. Sa nu va luati niciodata de ei pentru ca umorul pe care ei il modeleaza e imbatranit, dar puternic, pentru ca vinul cu cat e mai batran, cu atat e mai bun de folosit la mancare pe post de otet!
Sursa foto: vidu.ro (site cu umor tanar, de 20 de ani, nu cu umor pe patul de moarte)