Impunatoare structura metalica. Considerata simbolul Parisului nu prea se dovedeste a fi prea iubit. Cei care vin si-l viziteaza, nu prea mai trec a II-a oara. E posibil sa fie din cauza traficului din zona, aglomerat si asemanator cu cel de la Bucuresti. Poate doar privelistea de sus din turn sa fie una mai atractiva. Prin 2-3 serii de plase prinse bine cu chiroane e destul de greu sa faci o poza clara, sau sa vezi Sena. Trei lifturi te urca si te coboara, pe scari e mult mai greu, dar daca te simti puternic poti incerca. A II-a oara cu siguranta vei vrea liftul sau te vei bucura sa te uiti de jos in sus.
Pe cateva piese metalice din Turnul Eiffel e posibil sa vezi „Made in Resita – Romania„. Tot cativa romani au reusit sa restaureze „monumentul” de otel. Nu e relevant dar este un lucru care incanta. Punand in balanta reusitele noastre ca romani cu reusitele romanilor de pe Shanzelize ce stau si cersesc, balanta se inclina in partea mai putin laudabila.
Poate doar lautarii ce mai intreti decorul sonor de pe aici ar mai putea fi un plus pentru noi, dar si acestia cateodata devin din artisti in cersetori, ca in povestile de Mark Twain.
Turistul simplu european care trece prin inima Parisului si vede Turnul Eiffel e minunat doar cateva secunde, pana isi face doua trei poze, sta un pic rade, glumeste, intra in atmosfera burgheza pariziana si pleaca razand catre o cafenea. Turistul mai curios, cel american sau englez, sta si analizeaza structura, rareori isi face si doua trei desene pe foaie. Trage turnul in poze artistice si nu oarecum, incearca sa prinda si o raza de soare.
Povestile Turnului Eiffel sunt multe, de la a fi si a nu fi. Constructia a inceput 1887, poate ca francezii n-ar merita o astfel de cladire, dar sa le dam un avans pana vom construi noi, romanii, cea mai mare cladire.
Victor Lustig este unul dintre cei mai cunoscuti prieteni ai Turnului Eiffel. El e tipul ce a reusit sa vanda Turnul Eiffel. A murit prin 1947, in al II-lea razboi mondial. A intrat in istorie ca fiind cel mai mare escroc al tuturor timpurilor. A vandut chiar de 2 ori Turnul Eiffel in decursul a 3 luni. A avut nenumarate pseudonime si vorbea fluent cinci limbi straine. Aborda orice domn burghez ce parea atras de turn, il facea sa creada ca ii apartine, dupa care intocmeau procedurile pentru a vinde turnul.
Poate ca cele 2 milioane de nituri se vor dezbarna vreodata si va pica intreaga structura pentru a fi dusa la fiare vechi. Sunt doar curios daca omenirea va mai construi vreodata ceva asemanator asa incat sa nu aduca profit, pentru ca Turnul Eiffel nu aduce decat turisti si nu aduce profit cuiva oficial.