Cincis, povestea lacului blestemat

Lacul CincisLumea e un mister, spune un batran dintr-unul din satele de langa Cincis, aprinzandu-si o tigara incepe sa-mi povesteasca amanunt cu amanunt despre lacul Cincis, fiecare fior pe care il avea il transmitea tuturor celor ce eram acolo.

Eram tanar acum 50 si ceva de ani, venisera de la Hunedoara oameni ce doreau sa construiasca o balta aici pe aproape, chiar la noi in sat, cica pentru a alimenta combinatul siderurgic. Nu avea sa stim ce se va intampla, doar ca ne vom muta. Ne-am opus cat am putut, degeaba, nimeni nu a ramas acolo, si chiar de-ar fi ramas ar fi sfarsit inecat. Eram cam 400 de suflete care am fost obligate sa ne parasim casele si sa ne construim altele. In urma noastra nu a ramas doar satul, ci si cimitirul, si bisericile. Asa s-a format lacul Cincis…

In vara urmatorului an, au inceput sa se observe fenomene stranii, animalele nu se mai apropiau de lac deloc, chiar daca le era foarte sete datorita zilellor insorite, niciun animal nu se apropia de lac.
In miez de noapte se vedeau des spiritele celor morti ce bantuiau pe toata suprafata lacului, zeci de furtuni ce apareau dintr-o data, ceata densa si sunete dubioase.

Anii au trecut si linistea s-a mai asternut un pic peste lac, insa, vara cand era seceta, turla bisericii iesea din apa limpede atat de frumos. A fost si o pomana tin minte, oamenii blestemau si faceau tot felul de ritualuri, de atunci blestemele au ramas.
In fiecare an se ineca cate cineva, trupurile celor inecati nu mai ieseau niciodata la suprafata. Scafandrii chemati sa recupereze cadavrele spun ca nu ar fi gasit decat serpi si intuneric bezna pe fundul lacului, multi dintre ei spun ca au petrecut clipe de groza in lac, un altul a plecat direct la spitalul de nebuni dupa ce a iesit..

Ion Paltin

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *